- rezultá
- vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. rezúltã; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúlte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rezultá
Look at other dictionaries:
rezulta — REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. intranz. A urma, a apărea ca o consecinţă logică; a decurge din..., a reieşi, a izvorî. ♦ (mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieşi, a da. – Din fr. résulter. Trimis de IoanSoleriu, 08 … Dicționar Român
rezultatas — rezultãtas sm. (2) DŽ padarinys, vaisius, pasekmė: Darbo, mokslo, tyrimų rezultãtai DŽ1. Pastangos be rezultãto DŽ1. Kai stengiamasi, dirbama organizuotai, tai rezultatai puikūs sp … Dictionary of the Lithuanian Language
rezultatinis — rezultãtinis, ė adj. (1) žymintis rezultatą: Rezultatinę reikšmę turi tik priešdėliniai veiksmažodžiai LKGII22 … Dictionary of the Lithuanian Language
decurge — DECÚRGE, pers. 3 decúrge, vb. III. intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a şi avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfăşura. – De4 + curge (după fr. découler). Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 DECÚRGE vb. 1. a proveni, a reieşi,… … Dicționar Român
proveni — PROVENÍ, provín, vb. IV. intranz. A se trage, a lua naştere, a rezulta din ceva sau de undeva, a şi avea obârşia, originea, provenienţa din... – Din fr. provenir. Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX 98 PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.)… … Dicționar Român
deriva — DERIVÁ, derív, vb. I. 1. intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte şi sensul lor) A şi trage originea din...; (tranz.) a arăta provenienţa unui cuvânt din altul, b) (Despre cuvinte … Dicționar Român
efect — EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr o anumită cauză, fiind într o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ expr. A şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2.… … Dicționar Român
civil — CIVÍL, Ă, civili, e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu… … Dicționar Român
concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte … Dicționar Român
consecinţă — CONSECÍNŢĂ, consecinţe, s.f. Rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu; urmare. ♢ În consecinţă = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispoziţiilor, situaţiei etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.… … Dicționar Român
